Pe când eram clasa a VIII-a și urma să particip la cea mai mare loterie din viața mea de elevă de până atunci, adică repartizarea la liceu, știam că trebuie să fructific oarecum pasiunea ce-o aveam față de cele scrise și de a scrie. Cu cele scrise a fost ușor: îmi plăcea să citesc, îl ajutam la teme pe un prieten din copilărie, iar apucăturile didactice se pun la punct la filologie. Dar ce fac cu „a scrie”? Mă temeam că nu voi reuși să exploatez îndestul această latură. Așa am decis să aleg profilul filologie-jurnalism... Și cum jurnalistul fără jurnal e ca Eminescu fără „Luceafărul”, am decis că ar fi benefic să invoc spiritele creativității și ielele imaginației ca să blagoslovească așa cum știu ele cel mai bine un nou blog, primul meu blog, blogul meu de suflet pe care îmi înșir ideile până azi. Cuvântul „schimbare” e definitoriu atât în ceea ce privește conținutul, cât și aspectul sau denumirea. Dar s-o luăm cu începuturile, pas cu pas.
Prima și prima oară a fost Veverița (scris Weweritza)...
 |
| sursă foto: arhiva personală |
Dar în fotografie apare o pisică, veți zice. Da, tocmai pentru că așa mă simțeam la începuturi. Ca un pui de pisică speriat printre feline care mieunau fioros în figuri de stil care mai de care și duceau lupte acerbe pentru teritoriu virtual, pentru cititori. Eu eram o simplă elevă de clasa a VIII-a, o fetișcană de 14 ani, care se pregătea să intre în arena Blogger, căci aceasta este platforma pe care o folosesc încă de atunci, cu un bagaj de vise și planuri de viitor. Scriam despre evenimente de la școală, cum ar fi activitățile anti-drog, articole bazate pe cadre surprinse în oraș, momente de cumpănă din viața de elev și nu numai. De la bun început, blogul a fost o bucată din mine, din sufletul meu, de aceea tematica a fost de la început una mixtă și a crescut odată cu mine și cu interesele mele, cochetând chiar și cu subiecte de tip travel sau beauty în perioada liceului. Ba chiar îmi publicam
eseurile de 10.
De ce Weweritza's Blog?
1. Pentru că era un trend să înlocuiești „v” cu „w”, „i” cu „y” și așa mai departe.
2. Pentru că, în copilărie, verișorul meu, mai mare decât mine cu nouă ani, avusese strălucita idee să mă păcălească, spunându-mi că în podul bunicilor trăiesc veverițe ca cele din Epoca de Gheață. Copil fiind, nici una, nici alta, eram gata să pornesc pe urma vietăților ce se ascunseseră taman în podul casei de la țară, dar tot el mi-a năruit visul, concluzionând că „Singura veveriță de aici ești tu!”, ca să-l citez. De atunci, am rămas Veverița pentru o bună bucată de timp. Iată o fotografie cu una reală, ca totuși, să fie mulțumită și Veverița adormită din mine!
 |
| sursă foto: arhiva personală |
Apoi, au venit Scrierile din studenție...
 |
| sursă foto: arhiva personală |
Spre finalul liceului, am hotărât că e timpul să rup legătura cu Weweritza și să pun accentul pe fiorul filologic, fiind momentul să îi adaug un strop de seriozitate pentru a sugera mai multă credibilitate. Așa că am luat-o de la zero cu blogul Scrieri din studenție, denumit astfel tocmai pentru a marca o nouă etapă din viața mea. M-am axat pe recenzii de carte, pe creații literare proprii, am participat la Super Blog, astfel comunitatea mea de cititori creștea, aprecierile se agățau și ele tot mai mult, ca stropii de rouă ce cad pe iarba crudă de vară. Eram mândră de mine, de roadele ce le culegeam în panerele Blogger sub forma numărului de vizualizări și a comentariilor. Începeam să simt tentația unui
domeniu propriu, a unui
domeniu ro care să-mi poarte numele și să mă despart de vasalitatea ce mă lega de Blogger. Dar, deși roadele au fost dulci, timpul necruțător a pricinuit nenumărate întreruperi de activitate. Până la sistarea completă a fost un singur pas...
Esența tare se păstrează în sticluțe mici...
 |
| sursă foto: arhiva personală |
În 2015 am revenit la blogul de Weweritză, dar nu înainte de a face curățenie printre rândurile scrise anterior. Nu îmi pare rău că am rupt câteva file din ceea ce publicasem cu ani în urmă, căci îmi doream un blog de maturitate, ceva care să mă reprezinte. Drept urmare, am celebrat o nouă etapă cu schimbarea numelui şi așa s-a născut Esență de... blog. Esență pentru că am păstrat ceea ce consideram că are valoare, este esența a ceea ce s-a scris de-a lungul a multor ani și îmi place să cred că se aseamănă unei pisici, adică are nouă vieți. Asta ar explica și elanul de a reveni pe acest domeniu, chiar şi atunci când abandonez scrisul. Chemarea lui o aud până în străfundurile minții, mă ademenește cu fantasma libertății de a-mi expune gândurile și impresiile și scântei îmi inundă ochii atunci când revin pe paginile lui, la cârma lui. A fost și va rămâne blogul meu de suflet.
Planuri de viitor?
 |
| sursă foto: arhiva personală |
Absolut! Am redescoperit plăcerea de a scrie și am decis ca una din rezoluțiile de Anul Nou să fie publicarea a cel puțin un articol săptămânal. Îmi doresc să cresc, să scriu despre toate experiențele remarcabile și care mă definesc, fie ele recenzii de carte, cronică de film sau teatru sau rețete încercate, bucurii în materie de fashion și beauty, despre pasiunile mele, despre pisicile mele pe care le iubesc enorm și mă inspiră cu calmul și eleganța lor. Poate reușesc să trec pe domeniul propriu mult visat, să ordonez cu atenție temele principale și să îmi construiesc, în jurul lor, un jurnal original, un jurnal foarte EU. Evoluția e calea, iar imaginația e limita!
Bonus, fotografie cu experiențele SuperBlog, care pentru mine au însemnat provocări și asocieri prin care m-am autodepășit, dar mai ales distracţie.
 |
| sursă foto: arhiva personală |
Comentarii