Jurnal de croitorie - o săptămână pe mâinile celei mai iubite dintre croitorese

În copilărie, vara părea o eternă înșiruire de momente pline de bucurie, tandrețe, îmbrățișări prelungi, miros de plăcinte și gogoși aburinde pudrate cu zahăr vanilinat, totul alături de bunica mea maternă. Se spune că experiențele senzoriale sunt cele care rămân încrustate pe șiragul de amintiri din primii ani de viață: aromele, frânturi de imagini, ca niște fotografii, ori sunetele. Acele zile petrecute lângă ea, la țară, au un imn al lor. Sună ca simfonia cadențată, bruscă a loviturilor acului de la masina de cusut fugărit parcă de apăsarea puternică a pedalei ce îl obliga să îmbrățișeze bucăți lungi de material care, în mâinile ei, luau formă și se transformau în haine croite cu ac, ață și dragoste.

Alături de ea am pătruns în tainele croitoriei, asta pe când aveam doar șase ani. Și am început în dulcele stil clasic, fiind determinată să învăț croitorie la scară mică: pentru păpuși. Astfel, timp de o săptămână, am fost implicată într-un stagiu intens de inițiere într-ale croitoriei.

Jurnal de croitorie (un jurnal retrospectiv, până acum nescris, dar pe care îl croiesc acum din slove izvorâte din adâncul sufletului)

Ziua 1

Cel mai bun loc pentru un cursant de vârsta mea este în brațele croitoresei. Aceasta se așază lângă Ileana, o mașină de cusut care cususe atâtea fire de ață, că întreaga țară ar fi zăcut sub un ghem imens dacă le-ai fi adunat laolaltă. Pe picioarele ei se așază și tânăra cursantă. Nimic dificil până acum. Poate doar poziția incomodă a bunicii. Dar ce nu face o bunică pentru nepoții ei? Picioarele ei au început să acționeze pedala greoaie a bătrânicii Ileana, iar acul începe să străpungă o țesătură înflorată ca un câmp în toiul primăverii. O mișcare ritmată, repetitivă, însoțită de un zgomot parcă mă hipnotizează și pun încetișor capul lângă câmpul textil cât timp vrăjitoarea Ileana își spunea incantația asupra mea. Mă trezisem când mișcarea și sunetele ritmate s-au oprit. Bunica își terminase treaba, iar singura mea realizare din această primă zi fusese că am reușit să bag ața în ac...

Ziua 2

Pentru că avea o zi mai liberă și nu trebuia să onoreze comenzi prin sat, bunica decide să îmi arate cum pregătește materialul. Ia foarfeca, o cretă și pune materialul pe masă, după care îl împătură într-un chip din care eu am înțeles atât: abracadabra! Ea nu a folosit niciodată tipare. Mâinile ei jonglau cu atâta ușurință cu țesătura, cu creta, cu metrul de croitorie. Eram fascinată de îndemânarea ei. Dar și mai fascinată eram de blănoasa Miți, un ghem de afecțiune, care venise să îmi spună ceva: „Miau!”. E clar, vrea să îi dau niște lapte și apoi să ne jucăm. Practic, am chiulit de la a doua parte a lecției de azi... Oare îmi va motiva absența?

Ziua 3

E o zi mohorâtă, a plouat toată noaptea, iar aerul răcoros și tunetele care m-au ținut trează mare parte din noapte m-au prins în mrejele somnului până spre amiază. Cred că mai dormeam, dar am auzit gălăgioasa mașină de cusut Ileana cosând o nouă poveste sub atenta implicare a bunicii mele. Cât de simplă și rudimentară era mașină și ce povești frumoase și complexe reușea bunica mea să scoată de la ea. Cu ochii învinși de razele ce se revărsau printre nori direct în fereastra imensă a camerei de lucru, mă apropii de ea. Nici nu apuc să-i dau „Bună dimi... ziua!”, că bunica îmi arată la ce a muncit ea în acea dimineață: îmi cususe un cojocel.

Ziua 4

În copilăria mea, toate femeile de la țară purtau șorț. Era o reminiscență reinterpretată a portului popular pe care, în zona Bihorului, o numim zadie. La sat, nu avea rol decorativ, ci era armura femeilor care trebăluiau toată ziua prin casă, prin grădină și aveau nevoie să își protejeze rochia de eventualele pete. Era și una din piesele cel mai des cerute de femeile din sat, toate aveau nevoie de zadie, iar bunica mea le croia ca nimeni altcineva. Nu a fost greu să o conving că și eu vreau una: „Măicuța mea, nu îmi coși și mie o zadie? A ta mi-e mare și tare vreau una... Te rog!”. Nici n-am terminat bine de rostit cuvintele magice, că bunica apare cu metrul de croitorie în mână. Spre seară, zadia mea era gata. Aveam cu ce mă mândri, eram singura fetiță din sat cu zadie făcută pe măsura ei!

Ziua 5

Ziua precedentă mi-a deschis noi orizonturi. Seara, când am pus capul pe pernă și am închis ochișorii, mă vedeam tot învârtindu-mă în zadia mea cea nouă și specială. Eram în fața unei oglinzi mari și fetele din sat mă invidau din cauza ei. Și atunci am realizat... când ai o mașină de cusut pe care știi să o folosești, ai haine unice. Iar asta m-a motivat și m-a determinat să fiu mai atentă la lecțiile de inițiere în lumea croitoriei. Am dat și primele mele cusături, totul sub atenta îndrumare a bunicii, mâinile mele firave lăsându-se călăuzite de mâinile ei experimentate.

Ziua 6

Glorie în ultima zi de curs! Împreună am reușit să realizăm prima rochie pentru păpuși. Am măsurat păpușa așa cum mă măsura ea de fiecare dată când îmi pregătea ceva, am pregătit țesătura și, cât ai clipi, păpușica purta o rochie nouă, lungă, amplă și plină de culoare. Dacă ar fi mers îmbrăcată așa la balul păpușilor, cu siguranță ar fi eclipsat orice păpușă îmbrăcată cu haine cumpărate! Aprecierile părinților mei și uimirea prietenelor de joacă au valorat cât o diplomă de absolvire a cursului intensiv de croitorie pentru copii.

Luni, 12 octombrie 2020, 7500 de zile mai târziu...

Mulți kilometri de material au mai trecut prim mâinile bunicii de atunci. A trăit până la 76 de ani și vorbele ei mi-au rămas învățături pe viață. Am învățat și că mașinile de cusut sunt ca niște povestitori care dau viață unora dintre cele mai expresive povești care pot vorbi despre personalitatea noastră: hainele pe care le purtăm și ne definesc. 

Cred cu tărie că mașinile de cusut încă au multe povești de spus. 

BroRom - Cusut si Brodat știe că fiecare cusătură este un pas mic spre marele succes. Fiind prezentă în casele pasionaților de croitorie, în micile ateliere sau chiar în marile fabrici de confecții, BroRom este furnizorul principal pe piața din România în materie de mașini de cusut și brodat încă din anii '90 și pune la dispoziție toate accesoriile necesare acestei industrii, colaborând cu branduri de prestigiu, cum ar fi Brother, Bernina și Bernette by Bernina, care fac din cusut o plăcere, o relaxare, fără a fi necesar un efort considerabil, așa cum bunica se lupta cu Ileana cea veche. Cu dăruirea BroRom, pasiunea pentru croitorie poate să rămână vie într-o lume în care e atât de ușor să cumpărăm haine din marile magazine, dar atât de greu ca acestea să ne reprezinte și să ne surprindă adevărata personalitate.

Sursă foto: cusutsibrodat.ro

Articol scris pentru SuperBlog 2020, proba 3