O poveste de iubire

A fost odată, ca-n povești

AutoGedal

A fost ca niciodată,

Din rude mari inginerești

O preafrumoasă Skodă.

Și era una la garaj,

Și mândră-n toate cele

Caroserie, demaraj...

Jantele și farurile.

Din umbra falnicelor străzi

Ea roțile-și îndreaptă

Spre-o călătorie... astăzi!

Iar remorca o așteaptă...

„Coboră-n jos, cârlige blând,

Alunecând pe-o bară!”

AutoGedal și auzind,

Împreună remorcară!

Aceasta e povestea mea. Mă numesc Octavia. Skoda Octavia. M-am născut în 2015, iar în ani mașinărești am 25 de ani. Să vă povestesc mai multe despre mine, ca să ne cunoaștem mai bine. 

Eram o tipă inabordabilă, sigură pe mine, independentă. Oriunde mă purtau roțile eram doar eu. Uneori, mă accesorizam prea mult: am purtat televizoare, baxuri de alimente, mici electrocasnice, de toate. Nu m-am lăsat impresionată de nicio remorcă, nicio cutie de portbagaj n-a reușit să mă cucerească. Până când, o întâmplare cu totul deosebită mi-a schimbat radical modul de gândire, percepția despre relația care trebuie să existe într-o mașină și o remorcă. A fost o revelație...

Într-o primăvară, ai mei șoferi s-au apucat să își renoveze locuința. Zugrăvit, schimbat de mobilă, tot tacâmul. Eu, la datorie... ca tot timpul. Am purtat până la țară, unde urmau să fie depozitate toate lucrurile, tot felul de minunății, și totul pe piciorușele mele. Adevărata provocare a fost momentul când a trebuit să duc toți sacii doldora de haine. Mă simțeam un măgăruș încărcat până la refuz, ca un bol cu ciorbă mult prea plin, pe care trebuie să îl duci cu atenție la masă, că altfel riști să îl verși pe tine. Eram plină de saci de haine, cum vă spuneam, portbagajul era plin, bancheta gemea sub greutatea gecilor de iarnă. Iar un vecin deținea o remorcă acoperită destul de cochetă și îngrijită, parcă nu mi-ar fi fost rușine să mă etalez cu ea. Atunci mi-am dat seama câtă nevoie are o mașină de un cârlig de remorcă. Și m-am lăsat convinsă că ar trebui să le dau o șansă, hotărâtă fiind că niște simple transporturi absolut necesare pot devini o reală aventură. Am străbătut țara și nu numai pentru concedii, vacanțe, dar nimic nu mi-a ridicat un obstacol atât de mare precum aprovizionarea sau mutarea unor chestii din oraș spre casa de vacanță de la țară.

Deci, prima mea întâlnire cu un cârlig de remorcă a fost un blind date. Cel puțin mie așa mi s-a părut: ai mei „mi-au recomandat” un ratat încrezut, dintr-un material slab, cu ifose de mare domn. Se lăuda că e cârligul perfect, că el duce orice remorcă, oricât de încărcată ar fi. Iar el s-a îndoit la montaj. I-am dat de înțeles că nu vreau să-l mai văd!

Apoi a apărut el! Cârligul perfect, cârligul meu pereche, un cârlig Skoda Octavia exact cum trebuie să fie, exact pe sufletul și cerințele mele tehnice. A venit direct de la AutoGedal, tărâmul accesoriilor, unde se găsesc de la cârlige de remorcare la scuturi metalice pentru protecție motor, cutii portbagaj, suporturi biciclete, covorașe auto, tăvițe de portbagaj și multe alte minunății pentru mine și pentru celelalte surate ale mele. Am știut din prima că voi rămâne cu el pentru toată viața! E semidemontabil și foarte puternic, poate remorca până la 1800 kg! Ar trebui să fiu geloasă, deoarece Combi și 4x4 știu că s-ar potrivi și cu ele, dar sufletul meu simte că eu l-am cucerit și eu vor rămâne pe veci stăpâna lui. Ia priviți! 

Prelucrare personală

Am avut o ceremonie simplă, a durat doar două ore, atât a durat montajul. Știu! Urmează întrebările „Pe când ne vedem la botez?”, „Când vă gândiți la un copil?”... Ca să fim scutiți de astfel de întrebări, recunoaștem: așteptăm! Așteptăm un suport de biciclete! Astfel, ne vom bucura de noi aventuri în familie.

AutoGedal

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020, proba 6