Fabulă din viitor

Suntem martori la spectacolul schimbării. Cine dintre noi ai fi crezut, în urmă cu 10-20 de ani, că un ecran ne va putea lega de oameni de pe întregul glob pământesc, că roboții vor fi o chestiune banală, de ajutor omului, și nu personaje SF ce doresc să distrugă lumea? Lista ar putea continua, cred că, printr-un simplu exercițiu de imaginație, puteți identifica și voi trei schimbări majore ale lumii de azi față de cea de ieri. Vă provoc să identificați și voi!

Casa activă e și ea o parte de viitor contopită cu prezentul. Aceasta revoluționează stilul de viață al omului prin beneficiile pe care le aduce întregului ecosistem. Eu cred că aceasta va avea un impact atât de mare, încât până și literatura se va schimba, așa cum s-a schimbat de fiecare dată, în tandem cu evenimentele sociale, politice sau inovațiile tehnice și va fi influențată de acest nou stil de viață. Parcă și văd o fabulă din viitor...

Cum vii spre periferie, pe o stradă luminoasă,

Cochetă, nevoie mare, în etate și făloasă,

Stă o casă îmbufnată,

Pe vecina-i supărată,

Că-i de toți apreciată:

-Nu știu cu ce am greșit,

Cu tine de m-am pricopsit!

Ești mereu așa retrasă,

Tu nu dai nimic din... casă, 

Nici căldură și nici fum

Tu n-ai scos până acum.
Așa cum se cuvine nu-ți primești „musafirii” -

Căci gazul și curentul sunt prieteni buni clădirii!...

Nici lumina din fereastră

Nu mă-ncântă, nu mă miră.

Dar toți îți spun dumneavoastră

Și pe tine te admiră.

Însă eu sunt cea veche-aici

Și îți cer respect, ce zici?

Casa activă, pe un ton prietenesc,

Îi răspunde fără urmă de ocară:

-Eu nu vreau să te jignesc,

Dar casele ca tine natura o sufocară.

Fumul ce îl scoți e otrăvitor carbon,

Iar locatarii tăi scot milion și milon

Să te întrețină, un confort să le oferi,

Pe când eu mă bucur de-ale omului păreri,

Mă laudă că-s harnică

Și în toate spornică:

Așa cum mă vezi, energie eu produc

A facturilor grijă niciodată nu o duc.

                        („Casa pasivă și casa activă”)

insidethehousingevolution.com

Comentariu literar - „Casa pasivă și casa activă” (De ce nu? Doar și noi studiam „Câinele și cățelul” sau „Preșul și covorul”).

Titlul textului este specific fabulei și denumește cele două personaje ale operei. Prin opoziția „pasivă”-„activă”, titlul creează un orizont de așteptare cititorului, care poate deduce natura antitetică a celor două personaje.

Structura textului respectă tiparul unei fabule: acțiunea propriu-zisă și morala. Partea narativă prezintă doleanțele unei case pasive, care reprezintă omul lăudăros, dar ineficient, pe care i le adresează unei case vecine, o casă activă, care este capabilă să își producă de una singură toate cele necesare, fiind simbol al omului harnic și descurcăreț. Morala este implicită, adică inclusă în concluzia pe care o trage casa activă, aceasta trăgând un semnal de alarmă asupra impactului negativ pe care îl au casele pasive în raport cu o casă activă. Altfel spus, casa este imaginea locatarului.

Personajele sunt cele două case: cea pasivă - lăudăroasă și plină de sine - și cea activă - tăcută, harnică și apreciată de toată lumea pentru consumul ei aproape de zero, reprezentând, prin alegorie, omul risipitor, care nu a ținut cont de inovațiile din domeniul construcțiilor și cel chibzuit în cele ce privește alegerea și întreținerea unei locuințe. Înfumurarea casei pasive este indirect proporțională cu eficiența energetică și direct proporțională cu emisiile de carbon, pe când calmul casei active denotă productivitatea crescută a acesteia în ceea ce privește energia. Fiind preocupată cu autoîntreținerea, cea din urmă este privită cu dispreț de casa pasivă, care pierde teren în preferințele oamenilor care caută facturi mai mici și poartă grija naturii. 

Concluzie: Viitorul casei pasive este incert, deoarece casa activă devine tot mai apreciată prin capacitatea ei de a-și produce toate cele necesare, iar o astfel de locuință este una plină de energie pozitivă, lipsită de grija facturilor, căci locatarul casei active a uitat de costurile imense pe care le avea cu electricitatea și gazul. Invidia casei pasive poate fi generată tocmai din pricina faptului că aceasta își conștientizează destinul, că, într-o bună zi, va fi înlocuită cu o casă activă, încă de pe acum cea din urmă fiind admirată și tratată cu respect de către cei care trec pe lângă ea. 

Elevii care vor scrie asemenea comentarii literare vor fi, cel mai probabil, locatari ai unor case active, copii care învață cât de important este respectul față de natură și sustenabilitatea construcțiilor. Sunt copiii generației care a înțeles că trebuie să fii doar un om responsabil, nu un ecologist înfocat pentru a respecta mediul în care trăiești. Astfel, a apelat la alți oameni care le împart ideile și pun în practică cele mai îndrăznețe visuri prin proiecte de case ce țin pasul cu inovațiile tehnologice care vin în sprijinul unui trai mai bun, mai sănătos. Sunt acei copii care, în clasele primare își descriau casa astfel:

„Casa mea este una specială, mai bună și mai generoasă decât cea veche. Despre casa veche nu-mi mai amintesc numai frigul, pereții erau reci tot timpul, cu excepția verii când mama trăgea toate draperiile ca să nu intre lumina puternică a soarelui și să ne încălzească mai tare. Mai țin minte că, în zilele de salariu, mami și tati se așezau la masă și socoteau: 300 lei la gaz, 150 lei la electricitate, 200 lei la apă, iar facturile din poștă erau un fel de bau-bau. De când ne-am mutat aici, am scăpat cu toții de grijile facturilor. Mami și tati spun că o asemenea casă merită toți bani și că, în aproximativ 15 ani, banii pe care i-au cheltuit cu construcția ei vor fi la loc. Dacă ar fi să compar noua casă cu o viețuitoare, aș zice că e o furnicuță, deoarece toată ziua trebăluiește: produce electricitate pentru iluminat, pentru gătit, pentru tableta mea, captează apa de ploaie, o filtrează, iar noi o folosim la cele necesare, inclusiv la spălatul hainelor și vaselor, atât e de filtrată și curată apa! E și foarte energică! Are atâta energie, încât ar putea să dea și la alții. Camera mea e la etaj. Am o priveliște tare frumoasă. Cel mai mult îmi place că nu e frig pe timp de iarnă, deoarece e izolată cu materiale de calitate, care nu vor afecta mediul înconjurător nici măcar după ce va fi demolată. De fapt, întreaga casă e construită din materiale care nu vor produce niciun rău mediului atunci când nu va mai fi locuită. Unii vor spune că e o casă ciudată, un coleg de grădiniță mi-a spus, când m-a vizitat, că pare a fi o casă adusă de pe Marte, dar mie mi se pare o casă normală, o casă obișnuită, dar una independentă și descurcăreață. În ea toate par mai la îndemână, deoarece toate camerele sunt aplasate foarte ingenios. În zona unde locuiesc, toată lumea a construit case active, iar aerul este mult mai curat. În sfârșit eu și sora mea mai mică ne putem juca în curte la aer curat și ne simțim de parcă am fi la țară la bunici pentru că aceste case nu produc carbon, o substanță despre care tata mi-a povestit că e foarte toxică pentru om și natură. Și mama e fericită. Pe un petic din curte, a plantat tot felul de mirodenii și roșii ademenitoare. Când se vor coace, ne va face o salată delicioasă și sănătoasă. Cu siguranță natura va fi bună cu noi pentru că și noi am fost bună cu ea: casa noastră nu trimite în atmosferă aer sau apă poluată. Mă bucur că e casa mea!”

Viața într-o astfel de casă trebuie să fie doar armonie și poezie!

aia-proiect.ro

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019