Ți-e ființa captivă într-o sticlă de parfum

Vremea a trecut fără să ne dea de știre, dar eu nu am uitat acea zi în care te-am întâlnit. Nu voi uita niciodată acea zi de luni, 21 iulie. Poate tu crezi că ai trecut neobservat, că drumurile ni s-au încrucișat la fel cum se încrucișează cele ale miilor de oameni complet străini, care se grăbesc să ajungă la muncă într-o dimineață agitată și, doar din pură neatenție, ajung să li se întâlnească și privirile. Dar atunci când privirile noastre s-au întâlnit, ochii mei au trimis instantaneu o depeșă sufletului meu. A fost o declarație de război, pe care cred că și tu ai semnat-o undeva, în adâncul sufletului tău, un dulce război al sentimentelor de tot felul, săpând kilometri de tranșee de iubire și iluzie care au rămas acolo, pe câmpul de luptă din inima mea.

Chiar dacă drumurile noastre au luat-o în altă direcție, ochii mei nu te-au uitat, în urechi încă răsună glasul tău. Iar nările tânjesc să-ți mai simtă măcar o dată parfumul... Aș vrea să asamblez din memorie acel parfum unic, care a declanșat jocul seducției, să-l păstrez în suflet ca pe-o icoană, dar știu că fără tine nu va avea același farmec, îi va lipsi acel ceva ce îl face deosebit, ingredientul secret. Și totuși, voi încerca. Parfumul tău avea ceva din puritatea aerului tare de la munte, puterea apelor oceanice și frăgezimea poamelor de pe insulele sălbatice, răsărite din adâncurile tropicale. Puteam simți deopotrivă dulceața aromată a unui pepene copt și zemos și tăria boabelor de piper, culese parcă din ochii tăi negri, în care mă pierdeam de câte ori priveam. De aproape, puteam distinge și prospețimea câmpului primăvăratic, când printre firele timide de fân țâșnesc cele dintâi frunze ale violetelor, dar și mireasma primului măr cules dintr-o livadă vara, pe o secetă aspră, când gura însetată tânjește după sucul fructului zemos. Toate erau învăluite în căldura vaniliei, cashemeran-ului și ambrei, perfect îmbinate, ca piesele de puzzle, cu căldura sufletului tău. Și cât de bine te reprezenta amestecul îmbietor! Erai deopotrivă adiere și văpaie, soare și lună, apă și foc, ca și cum în sticluța parfumului Deeply Yours ar fi fost captivă esența întregii tale făpturi. Iar ființa ta cea trupească îi dădea viață, suflu. Fără tine, acest amestec de arome nu ar mai fi fost la fel pentru mine, căci în lipsa ta pare fad, e ca o vioară mută, care ar putea suna atât de dulce. Ori ca un fruct cules înainte de vreme, condamnat să nu fie îndulcit de razele de soare...

sursă foto: https://www.facebook.com/essencesbycoty/

De fiecare dată când îți întâlneam privirea și parfumul tău îmi inunda nările, în suflet mi se declanșa o avalanșă de emoții, gânduri, iluzii. Ele îmi stârneau curiozitatea, doream să te descopăr până în străfundul sufletului, să-ți sorb privirea cu sete, ca pe apa rece de izvor, să mă scufund fără niciun strop de teamă în abisurile întunecate ale ochilor tăi, călăuzită doar de razele aromate ale parfumului ce te învăluia. Promite-mi că niciodată nu-ți vei schimba parfumul, lasă jocul seducției să continue...

Articol scris pentru SuperBlog 2015