1984

sursă foto: www.marketonline.ro

Era o dimineață cețoasă, cerul era acoperit de nori. Cu pași timizi, supraîncărcați de lene, iau calea bucătăriei. Într-o fracțiune de secundă mi s-au derulat în minte imagini cu micul dejun ce urma să mă încarce de energie, pașii sunt simpli, ca pentru oamenii a căror „baterie” stă să se descarce: trebuie să pun apa și cafeaua în caferieră, apăs butonul. În câteva secunde fluxul de energie lichidă începe să curgă. Pun pâinea în  toaster și apăs butonul. În două minute două felii de pâine optim rumenite vor spune „Bau! Te-am speriat?”. Da, m-ați speriat atât de tare încât cred că vă voi mânca, ca să mă răzbun. Și ca totul să fie perfect, pregătesc și câteva fructe, le bag în robotul de bucătărie recent achiziționat, Philips, desigur, apăs un alt buton și mă voi bucura de un suc cu pulpă, natural, gustos și plin de vitamine. Apoi, vasele vor fi spălate... tot prin apăsarea unui buton. Ce minune mai poate fi și mașina asta de spălat vase! Cât timp ea se ocupă de curățarea vaselor, eu mă voi bucura de ondulatorul Philips. Se vede că oamenii ăștia chiar se gândesc la clienții lor. Îți ușurează treaba prin gospodărie grație inovațiilor tehnice ale produselor, dar au și grijă să-ți ofere și alte „unelte” cu care să-ți umpli timpul salvat, fie că vorbim despre televizoare performante, sau produsele de îngrijire personală. Iar dacă mai prinzi și niște promoții la electrocasnice, poți fi sigur că trăiești la vie en rose.

Așa arătau, în mare, planurile mele pentru acea dimineață, gândurile care parcă începeau să risipească lenea și monotonia. Dar totul s-a schimbat brusc, în momentul în care am intrat în bucătărie. Toate electrocasnicele au dispărut: toaster-ul, cuptorul cu microunde, mașina de spălat vase... Nu tu blender, nu tu cafetieră. Doar un aragaz vechi, un frigider și mai vechi și o mașină de spălat haine cu alimentare manuală, pe care tu trebuie să o umpli cu apă, să o golești și să storci rufele. Oare am dormit atât de adânc încât peste noapte m-au prădat hoții, au golit toată casa și eu nu am auzit nimic? Imposibil. Surpriza a venit când, din greșală, am dat cu ochii de calendarul atârnat de perete. Era același calendar cu pisici jucăușe pe care l-am cumpărat la finele anului 2014 pentru noul an doar că... surpriză! „Titlul” calendarului nu era 2015... Era 1984! 

Vreo jumătate de oră am încercat să mă dumiresc, să îmi vin în fire. Priveam pe fereastră și totul era așa cum știam: aceeași parcare, aceleași modele de mașini noi, blocurile din jur erau reabilitate termic... Cum am ajuns eu în 1984? Unde au dispărut prietenii mei mâncători de curent care îmi fac zilele atât de ușoare și pline de confort? Dar timpul trece tic-tac! și trebuie să merg la serviciu, așa că e cazul să mă apuc de treabă... în dulcele stil clasic: fac cafeaua la ibric, prăjesc pâinea pe o plită - Dă, Doamne să nu mă ard! - apoi storc o portocală cu „storcătorul” acela vechi, din plastic... Mă apucă plânsul. Cum să arunc la gunoi atâta bunătate de pulpă de portocală? Bucata asta de plastic mi-a dat vreo 50 ml de suc, iar pulpa a rămas prinsă de coajă. Și dusă a fost. A trecut ceva vreme până să ajung să mă bucur de micul dejun, iar până atunci am făcut dezastru în bucătărie. Apoi, colac peste pupăză, nu era apă caldă. Deci trebuia să spăl tot maldărul acela de vase cu apă rece. Și apa era rece, rece ca gheața. Am tresărit!

Atunci m-am trezit... a fost doar un vis urât... un coșmar care m-a făcut să apreciez și mai mult minunățiile astea de electrocasnice și munca celor care le gândesc, să se plieze cât mai bine pe nevoile cotidiene ale oamenilor. Și ce noroc că există și magazine online de electrocasnice care să ne aducă mai aproape toate cele necesare!

sursă foto: www.marketonline.ro

Articol scris pentru SuperBlog 2015