Tinerețe fără bătrânețe și jocuri fără de moarte

A fost odată ca niciodată un sătuc de poveste, așezat pe coline domoale, în apropiere de un mare oraș. În acest sătuc își trăiau bătrânețile trei bunici (una din bunici murise), care așteptau cu nerăbdare weekendul, căci nepoata lor îi vizita constant. Mare noroc că ambii părinți ai fetei proveneau din același sat, căci putea bucura două case în același timp!

Vremea a trecut și nepoata s-a făcut mare, dar nu uitase de ei și continua să îi viziteze aproape în fiecare săptămână, căci tare-i mai plăceau aerul curat, liniștea tulburată doar de dulci glasuri de vrăbii în zbor și compania bunicilor, cărora doar buletinul le trăda vârsta. Astfel că, într-o bună zi, nepoata se gândi să alimenteze spiritul tânăr al bunicilor ei cu o doză de optimism și voie bună cu ajutorul unor jocuri de societate de la oxygame. Astfel, a decis că își vor petrece laolaltă ziua de sâmbătă, provocându-și bunicii la trei probe care mai de care. 

Cutia.ro

Prima probă la care au fost supuși a stat sub semnul Port Royal, un joc de strategie care le-a adus aminte de tinerețe, de perioada în care mergeau în târg cu animale și se întorceau cu alte lucruri necesare în gospodărie, doar că negoțul din jocul cu pricina se desfășoară într-un port. Au înțeles ușor rolul celor două fețe ale cărților de joc (personaje, nave, expediții sau majorări de taxe pe o față și galbenii de pe verso). După ce au scos cartea de expediție specială, căci jocul s-a desfășurat în patru, au amestecat cărțile, fiecare a primit trei cărți din teancul de tragere și, pornind în sensul acelor de ceasornic, au format portul, au descoperit cărțile, apoi au purces spre negoț și angajare, fiecare urmărind să acumuleze cât mai multe puncte de victorie. În final, cele 12 puncte de victorie necesare pentru a triumfa au fost strânse de bunicul care, în tinerețile lui, era cunoscut pentru abilitățile comerciale cu care vindea ce producea în gospodărie. Se pare că putea fi și un marinar iscusit... Celălalt bunic era invidios, căci în tinerețe ocupase postul de gestionar la cooperativa din sat și putea pune rămășag că va câștiga acest joc. I-am promis că, la următoarea întâlnire, voi aduce și extensia jocului, Port Royal: Doar încă un contract și va avea șansa de a-și demonstra priceperea într-ale negoțului, utilizând contractele prevăzute în această extensie. Apoi, au început să depene amintiri despre cât de iscusiți negustori erau odinioară, poveștile lor făcând o pauză binevenită între jocuri, pauză în care bunica ne-a delectat cu gogoși aburinde umplute cu multă nucă.

Cutia.ro

Isprăvind ultima gogoasă din bol, cei trei bunici au fost supuși la cea de a doua probă: Qwirkle. Cine va reuși să obțină cele mai multe puncte? Au luat cu toții creion și hârtie ca să consemneze punctajul și au început jocul. Șase piese cu diverse simboluri și culori tronau impunătoare în fața fiecăruia. Bunicii nu îi prea plăceau piesele pe care le-a extras, așa că a decis să schimbe trei dintre ele. Pe față i se putu citi prima urmă de încântare. În centrul mesei de lemn se aflau trei piese roșii, dar de diverse simboluri. Au așezat cu toții piese, rând pe rând, începând cu nepoata, căci regula jocului spune că cel mai tânăr începe cucerirea punctelor Qwirkle, fiind atenți să nu alăture simboluri identice sau culori care deja se regăseau în rând, care nu trebuia să depășească șase piese fiecare. Pe urmă, își completau numărul de șase simboluri din fața lor, extrăgând câte o piesă din săculeț. „Lupta” s-a finalizat cu izbânda celui de-al doilea bunic, cel care avusese în subordine întreaga cooperativă a satului. Își revendicase meritul prin acest joc, concluzionând că nu a făcut altceva decât să pună în practică ceea ce făcea zi de zi pe vremuri: gestiona cu strategie și viziune pe termen lung mișcări care să aducă productivitate cât mai mare. Doar că simbolurile Qwirkle sunt mai simpatice, iar raportarea „la hectar” e înlocuită de simpla strigare a punctajului.

Cutia.ro

A treia probă a fost una de foc, cei doi bunici dându-se bătuți în fața bunicuței care, din câteva mișcări, a reușit să rezolve cubul Rubik. Care e secretul? Obișnuită să țeasă, să coase, să tricoteze sau să brodeze, încheieturile mâinilor ei au reușit să bată algoritmii greoi pe care îi pun în practică amatorii acestui celebru joc al minții. Bunica a fost tare încântată de cubul nărăvaș, care îi antrena articulațiile tot mai rigide ale degetelor, iar cât timp cei doi bunici au dat startul unei noi partide de Port Royal, bunica a preferat să își perfecționeze abilitățile de mânuire a cubului Rubik și să îi lase pe ei să se dueleze pe marea lor de cărți.

Morala? Jocurile de societate nu se vor demoda niciodată și sunt potrivite pentru toate vârstele, ele însele fiind private de noțiunea timpului, căci cruțate de trecerea nemiloasă a anilor. De asemenea, fiecare joc are stropul lui de realitate, fiecare dintre noi vom regăsi în ele o parte din experiența noastră sau vom putea pune în practică diverse abilități dobândite de-a lungul timpului. Această perioadă a vieții e uneori văzută ca o a doua copilărie, tocmai de aceea antrenarea minții prin aceste jocuri poate fi un bun exercițiu de păstrare a capacităților intelectuale până la adânci bătrâneți. Cu siguranță aceste jocuri vor sparge bariera ce există în generații și vor da startul unui weekend pe cinste, plin de amuzament alături de acești prieteni cu totul și cu totul speciali care sunt părinții sau bunicii noștri. 

Și-am încălecat pe-o șa, și v-am zis povestea așa.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019