O nebunie de parfum!

Eram în căutarea parfumului ideal. Căutam un parfum cu totul și cu totul deosebit, nu doar un buchet pestriț de flori lichide. Și unde altundeva aș putea găsi acea poțiune specială dacă nu la parfumeria de pe strada Miresmei? Pășesc cu nerăbdare spre ușa veche, din lemn sculptat, și intru într-o încăpere luminoasă, umplută de o ceață aromată. În fața mea se întindeau șiruri paralele de rafturi și polițe, pe care zăceau sute, poate mii de sticluțe cu tot soiul de combinații de arome, toate așteptând să fie readuse la viață. Așteptau acea manevră de resuscitare aplicată pulveritatorului, ca apoi, după câteva ore de existență pe o piele fină, să se stingă discret, precum o stea.

„Parcă au trecut ore de când tot încerc să găsesc aroma ideală. Am în mână vreo zece fâșiuțe din carton, pe care le-am îmbibat cu lichide frumos mirositoare de la câțiva parfumieri celebri, dar... parcă le lipsește acel ceva”, îmi ziceam în sinea mea. Acum aveam dubii și mai mari despre cum ar trebui să fie ceea ce eu căutam, esența mea talisman, purtătoare de noroc. Acele ceasornicului alergau nebunește unul după celălalt, ca doi pui de pisică jucăuși, iar eu deveneam din ce în ce mai impacientă, căci în acea după-masă avea să aibă loc marea întâlnire cu un drag și vechi prieten. Era, evident, o întâlnire decisivă și aveam nevoie de un parfum care să-l cucerească în mod iremediabil. Văd o domnișoară cochetă care curăța de praf o vitrină din cristal și merg cu pas hotărât să o întreb: 

-Bună ziua! Aveți cumva și parfumuri Coty?

-Bună ziua! Da, sigur că avem. Mergeți tot în față, până în capăt, apoi o luați la dreapta.

I-am mulțumit pentru amabilitate și, cu hotărârea unui explorator, pornesc înspre țintă: raftul cu parfumuri de la Coty. Deja mă vedeam plecând cu parfumul ideal, doar mereu am fost încântată de aromele pe care le închideau ei în sticluțele acelea colorate și pline de viață și de rezistența lor pe pielea mea. Dar... surpriză! Deși am respectat indicațiile primite, mă pomenesc în fața unei uși aproape negre, cu o clanță de aramă, sculptată cu mare iscusință. Merg să o caut pe domnișoara care m-a îndrumat:

-Iar vă deranjez, dar... nu e niciun raft, nicio sticluță pe parfum acolo, doar o ușă. 

-Da, acolo.

Nonșalanța ei m-a umit. Mă îndrept din nou înspre ușa cu pricina. Bat discret și aștept o reacție, dar nu se aude nimic. Prind de clanța rece de aramă și deschid ușa. Abia atunci aud o voce joasă spunând:

-Intră cu încredere, te așteptam!

-Nu vă supărați căutam un parfum de la...

-Ai venit exact unde trebuie, ia loc! 

Era un om nu prea tânăr, dar excentric. Purta o mustață lungă, tunsă subțire, iar în cap avea o pălărie ciudată, de culoarea bobului de cafea. Ne așezăm la o măsuță simplă. În spatele lui zac sute de sticluțe cu esențe, etichetate corespunător.

-Îți dorești un parfum original, unic, nu-i așa? Se rezolvă! Noi, parfumierii, avem o vorbă: fiecare om își caută jumătatea, sufletul pereche, dar până să o găsească într-o persoană, oamenii caută și găsesc jumătatea lor... parfumată.

Nu am prea gustat aforismul parfumierului excentric, căci deja eram în întârziere. Cred că și-a dat și el seama de asta, pentru că a luat un soi de pahar Berzelius și mi-a spus:

-Aici va lua naștere parfumul tău. Trebuie doar să îți alegi trei note de vârf, trei note de mijloc și trei note de bază. Dar nu uita: crearea unui parfum e magie, iar paharul ce-l țin în mână e jobenul care va permite înfăptuirea magiei. Imaginația ta e bagheta cea magică. Joacă-te cu ingredientele, adaugă ceea ce simți tu că te reprezintă. 

Puțin sceptică în ceea ce privește rolul său de magician, cu imaginea unui „abracadabrant” penibil în minte, am început să-i înșir:

-Aș vrea, dacă se poate, ca notele de vârf să fie o picătură sălbatică de ploaie din pădurea tropicală, un bob de rouă, cules de pe iarba proaspătă, într-o dimineață caldă de vară. Și un strop din ciripitul vesel al păsărilor. 

Între timp, parfumierul magician picura în paharul Berzelius toate esențele enumerate de mine... spre sursprindere mea. Am decis, totuși, să continui:

-Ca note de mijloc, aș vrea un strop din rafinamentul și eleganța aurului, un gram de nectar de fericire și puțin praf de stele, lăsat la macerat în picături de soare lichid, timp de trei nopți.

Parfumierul îmi urma instrucțiunile de zor, picurând în pahar toate esențele menționate de mine. Deși uimită, merg mai departe cu „jocul”:

-Iar ca note de bază, aș vrea un balsam obținut prin amestecarea mai multor „flori rare”, cum ar fi Bunătatea, Generozitatea, Respectul și Iubirea. Și încă un praf de eleganță și două raze de soare.

Bătrânul excentric amestecă de zor preparatul, iar apoi îl turnă într-o sticluță rotunjoară, de culoare roz, pe care mi-o înmânase. Avea și o inscripție, neagră, dar nu reușeam să îmi dau seama ce scria pe etichetă. Identificam siluetele a trei litere, dar nu îmi dădeam seama care anume. 

-Nu dorești să îl încerci? Îți recomand să îl aplici pe încheietura mâinii stângi, așa va ajunge mai repede la inima ta, zise parfumierul zâmbind.

L-am aplicat. În aer s-a răspândit cel mai bogat parfum pe care l-am simțit vreodată. Era o aromă cu totul și cu totul deosebită, ceva ce profanul meu simț olfactiv nu mai cunoscuse. Eram încântată, dar și stupefiată, în aceeași măsură. 

-Dar... Dar... Cum ați... reușit? Aceste arome... sunt imposibile!

-Ține minte! În lumea parfumului și a aromelor nimic nu e imposibil.

-Refuz să cred! continuam eu cu mare uimire. De unde aceste esențe?!

Parfumierul schiță un zâmbet cald și îmi zise:

-Draga mea, natura ascunde multe secrete frumoase. Și, în măreția și perfecțiunea sa, alege să le ascundă în „recipiente” la fel de frumoase. În flori de pildă. Tot ce am făcut eu a fost să deschid aceste „recipiente” în care natura își păstrează tainele și să le amestec după voia ta. Ai vrut un strop de ploaie de la tropice, ți-am dat aroma orhideei scăldate de picăturile năzdrăvane. Ți-ai dorit aroma unui bob de rouă, eu am pus esența bujorului încununat de mii de stropi, o vară întreagă. Și ce poate încorpora, în ființa lui, mai bine trilurile păsărilor decât un măr crescut pe ramul unde își cântau simfonia vrăbiile și mierlele?

Ascultam uimită vorbele parfumierului, iar el continua:

-Nicio aromă nu poate reda mai bine rafinamentul decât vanilia Bourbon, iar fericirea se ascunde în petalele înmiresmate ale iasomiei. Praf de stele? Strălucirea rece a galaxiilor îndepărtate o regăsești și în moscul aromat. Iar virtuțile pe care foarte frumos le-ai numit „flori rare”, le regăsești în căldura ambrei. O raritate prin definiție. Iar, la cererea ta, am mai adăugat puțină vanilie și un gram de mosc. Iată rezultatul!

-Acesta nu este un parfum, e magie! Își va păstra aroma pentru o eternitate? am întrebat eu cu naivitate.

-Precum florile care intră în compoziția lui, aroma se va ofili. În sticluță sunt niște boboci, iar când îi pulverizezi, ei se deschid. La un moment dat se vor ofili, e legea firii, mi-a raspuns el cu blândețe.

Pe când bătrânul parfumier își termina discursul, începuse să se audă melodia „Wide Awake”, de la Katy Perry. La naiba! E alarma telefonului! E deja ora 8. Ce noapte! Ce vis! Dar... a fost doar un vis? Imposibil! Am simțit acea aromă atât de intensă, atât de bogată... Eram vizibil dezamăgită, căci era ziua marii întâlniri, iar eu trebuia să iau toate parfumeriile la rând, în căutarea unei arome inedite.

Ies din casă, văd în cutia poștală o groază de plicuri: factură, factură, mandat poștal, factură, pliant... Pliant? Era un pliant cu o poză a lui Katy Perry. Lângă artistă era reprezentată o sticluță de parfum. Deci există un nou parfum Katy Perry, de la Coty. „Încearcă-l chiar acum! Disponibil în parfumeria ta preferată”, asta scria pe pliant. Dar sticluța aceea... Sunt, oare, paranoică sau chiar seamănă cu recipientul visat? 

Ajung la parfumeria din centru. Vitrinele erau împânzite cu imaginile cântăreței mele preferate, ținând în mână noul ei parfum, parfumul Mad Potion. Intru și mă cuprinde un sentiment de deja-vu. Zăresc standul Coty și aplic pe încheietura mâinii stângi licoarea parfumată. De ce la încheietura mâinii stângi? Ca să ajungă mai repede la inimă. Bun sfat poți primi într-un vis! Deodată înlemnesc. Cred că am și albit la față. M-am pierdut în mireasma emanată de acest parfum. M-am trezit din starea aceea de semi-inconștiență abia când una din fete a venit să îmi ofere o mostră a acestui parfum. 

-Mulțumesc, dar nu am nevoie de mostră. Acesta e parfumul pe care l-am visat! Nu îmi vine a crede că există cu adevărat un parfum care să înglobeze ciripitul păsărilor, razele soarelui, praful de stele și eleganța aurului și sălbăticia ploii tropicale și...

Mi-am întrerupt brusc discursul, căci vânzătoarea deja mă privea cu o oarecare nedumerire, credea că aberez. Nu mi-a păsat. Cu siguranță asta era ziua mea norocoasă. „Acest parfum e o amuletă și va fi, în mod cert, cheia spre inima lui! E o nebunie de parfum!”

Articol scris pentru SuperBlog 2015