Biroul din castelul urban

Pe meleaguri îndepărtate, la sute de kilometri de zbuciumul Bucureștiului, în cetatea de pe malul Crișului Repede, în Oradea, mai precis la parterul unui castel ceaușist, cu patru etaje, construit prin 1974 cu orientare spre nord, trăia blogerița care tocmai scrie acest articol. Și cum tasta ea de zor, mâinile îi deveneau din ce în ce mai reci. Se ridică de la birou, conectează la curent un radiator și își acoperă piciorele cu o păturică. „Iar vine perioada aia groaznică, de dinainte de a se da căldura în calorifere, când mor de frig. Parcă aș fi într-o peșteră!” Așa plângea biata blogeriță din cauză că blocul nu avea izolație termică. „Degeaba te străduiești tu, micuț radiator să încălzești încăperea rece ca o grotă, ce îmi ține loc și de dormitor, și de birou, și de sufragerie uneori. Cred că, dacă aș solicita o termografie, ar rămâne cu toții uimiți de câtă căldură iese prin pereții goi. Așa e cu blocurile astea vechi și nereabilitate... Pereții goi înseamnă și buzunare goale din cauza facturilor foarte mari și încăperi goale și reci...” Și mare dreptate are. Dacă ar fi fost după ea, ar fi izolat termic întregul castel, dar asta nu ține doar de ea, ci și de opinia căpcăunilor care mai locuiau aici. 

Termografie a unui bloc nereabilitat. Se pierde cam multă căldură, nu-i așa?

O, sărmană blogeriță, degeaba aștepți tu cu nerăbdare furnizarea agentului termic în calorifere, căci ceea ce ar fi trebuit să fie aliatul tău în optimizarea consumului de energie, adică repartitoarele montate pe caloriferele din casă, e de fapt inamicul tău, căci căpcăunii înțeleg prin „economie” oprirea lor totală. Și de lucrul ăsta ți-ai dat seama ușor, pentru că în toiul iernii coloana de retur e rece ca gheața de la jumătate în sus. Drept urmare, degeaba vei roti repartitorul pe poziția maximă, căci o parte din căldura ta va străbate pereții subțiri cât cartonul și va încălzi și peșterile lor. Cu repartitoarele fixate pe 0. Mereu fixate pe 0. Se pare că ești printre singurele persoane din acel castel care înteleg că optimizarea consumului se referă la faptul că atunci când afară e frig, dar nu ai nevoie de căldură ca în saună sau pleci de acasă pentru o vreme, poziționezi repartitorul pe poziția 1 sau 2, nu pe 0.

În ceea ce privește consumul de energie electrică, blogerița a demonstrat că este destul de responsabilă și conștientă că resursele sunt epuizabile, că trebuie să avem grijă de ele. Recent și-a înlocuit toate becurile cu incandescență cu becuri economice, pe care le stinge când iese din cameră, întotdeauna își decuplează încărcătorul de la priză când telefonul îi dă de veste că s-a încărcat, nu își lasă laptopul pornit atunci când nu are treabă cu el, ba chiar și când îl folosește îi setează luminozitatea pe un nivel minim. În acest fel își ferește și ochii de o lumină prea puternică, dar salvează și energie electrică. Când pleacă de acasă pentru câteva zile, deconectează de la prize aproape toate echipamentele electronice și electrocasnice din casă, mai puțin frigiderul și congelatorul. 

În concluzie, în ceea ce privește consumul de energie electrică, factura o ia razna doar în perioadele de primăvară și toamnă, când furnizarea de agent termic este sistată, căci radiatorul destul de vechi este un fel de Fomilă, el devorează cantități mari de energie electrică pentru a încălzi pereții reci, o parte importantă din căldura obținută dispersându-se însă rapid în exterior sau spre căpcăunii din jur, din cauza lipsei izolației termice. Probabil aici ar aduna blogerița câteva minusuri importante dacă s-ar muta într-o căsuță cu centrală proprie și ar vinde apartamentul, căci certificatul energetic nu minte, iar orientarea proastă a apartamentului plus perceperea de către vecini a conceptului de „economie” ca fiind egal cu „consum zero”, scad performanța energetică a imobilului. 

Articol scris pentru SuperBlog 2015