„My heart will be blessed with the sound of music... And I´ll sing once more”

Sinaia, 2 decembrie 2018

Draga mea prietenă,

     Îți scriu această scrisoare pe care o trimit printr-un porumbel electronic, adică prin e-mail, deoarece mă aflu în vacanță la munte, iar timpul e mai prietenos aici, parcă nu zboară cu atâta rapiditate ca în centrul orașului. Nu am mai reușit să te contactez de ceva vreme, din cauza chestiunilor cotidiene care trebuiau puse la punct pentru a mă bucura de acest răgaz în mijlocul naturii, în regatul iernii și al zăpezii care cade fără oprire de două zile. Acolo unde ziceai tu că, departe de tehnologie fiind, fereastra cea mare din camera de zi e un ecran ce difuzează valsul fulgilor de nea pe acordurile lemnelor trosnind în sobă.

     Cu toate acestea, îți scriu, deoarece vreau să te felicit pentru reușita petrecere de ziua ta. Atmosfera creată m-a marcat în cel mai pozitiv mod posibil. Fără să exagerez, a fost o revelație. Cine ar fi zis că o petrecere acasă, și încă una ce include vizionare de film, ar putea avea sorți de izbândă cu un grup de cinefili gata să atace un pixel „bolnav” sau vreo scârțâială audio pe care nu le auzi la cinema? De fapt, chiar asta era problema noastră. Eram variante contemporane de Toma Necredinciosul care considerau că experiența din sălile de cinema nu poate fi adusă acasă. Iată că ne-ai schimbat părerea. Drept urmare, în zilele ce s-au scurs de la petrecerea ta până ieri, ce am ajuns aici, în lumea feerică a munților, m-am interesat de echipamente care să aducă universul filmului și la mine acasă. Era cât pe ce să întrerup căutările, dar mi-a ieșit în cale noul showroom audio-video AVMall, pe Acvila, 41, în sectorul 5. Parcă descoperisem o comoară: produse Hi-Fi și HighEnd de la peste 30 de producători și... patru încăperi (!) pentru a testa tot ce te interesează. Ai să râzi de mine, dar cei de acolo mi-au zis că pot testa echipamentele și cu o melodie preferată. Nu aveam vreo melodie preferată pregătită, dar mi-am amintit că am un stick USB cu muzică uitat de veacuri în mașină, așa că m-am folosit de acela. Când am dat play, ce-mi aud urechiușele? „Last Christmas, I gave you my heart...”. Melodia ta „preferată”.  Dar eu parcă m-am reîndrăgostit pe loc de acea melodie. Se auzea diferit... Sunt sigură că până și tu ți-ai schimba părerea!

AVMall

     În fine, am ales un videoproiector portabil Optoma. E aici cu mine, la munte. La prima vedere, e un prințișor de nici jumătate de kilogram, dar se transformă în Făt-Frumos când e să redea un film. Acumulatorul integrat a câștigat bătălia cu redarea în întregime a Sunetului muzicii, primul film pe care l-am vizionat cu noile echipamente. De asemenea, toate proiectoarele Optoma includ sisteme multicanal Indiana Line și Davis Acoustics. Legat de boxe, aici am avut altă dilemă: Nu puteam să mă hotărăsc dacă vocea lui George Michael sună mai bine la boxele Indiana Line sau la boxele Davis Acoustics. Am mers, în cele din urmă, pe calitatea italiană a celor de la Indiana Line.

AVMall

     Reîntâlnirea cu Sunetul muzicii fost o experiență inedită, hrană pentru suflet. Știi că iubesc filmele clasice, că multe dintre filmele mele preferate datează din perioada 1937-1970. Din fericire, acestea sunt readuse în atenția publicului prin versiuni prelucrate ca să satisfacă standardele moderne, ca să atragă și prin calitate audiovizuală, nu doar prin poveste și actori de primă clasă. Pentru mine Sunetul muzicii a fost și va rămâne un reper al musical-urilor clasice. Amintește-mi, te rog, de câte ori am văzut și revăzut acest film în perioada liceului, știu că, la un moment dat, ai început să ții evidența. Consemneaz-o și pe asta. Dar pune bulinuța în fața celorlalte pentru că am simțit că am văzut filmul pentru întâia oară. L-am degustat ca pe-o prăjitură  bine aromată și însiropată, cu cremă fină, aerată de cacao. Am trăit fiecare melodie, identificam fiecare voce a celor șapte copii ai căpitanului Von Trapp și am sorbit ironia fină din glasul lui Christopher Plumer, iar cântecele interpretate de Julie Andrews mi-au ajuns la suflet. Am tresărit alături de cei șapte copii la auzul tunetelor impresionante, iar zgomotul ploii m-a făcut să privesc pe fereastră. Să fi stat ninsoarea și a înlocuit-o sora ei, ploaia? Negativ, zăpada se depunea și se depunea... Apoi, m-am simțit ca un turist aflat la pas prin Salzburg. Am admirat detaliile arhitecturii austriece, culoarea locală și verdele inconfundabil al pășunilor din  Alpi în compania personajelor. Am simțit alături de ele fiecare emoție ce apărea pe chipurile și în glasurile lor atât de fidel redate de aceste cutiuțe magice, încât aveam impresia că sunt la teatru, trăind la intensitate maximă scenele dansului din grădină și ale declarației de dragoste sub clar de lună. Am văzut lucruri pe care nu le văzusem niciodată în repetatele vizionări de pe vremuri la televizorul CRT și nici măcar ulterior la ecranul laptopului, ba chiar am reușit să o identific (în sfârșit!) pe Fraulein Maria cea reală într-un cameo, plimbându-se alături de fiicele ei prin centrul orașului. Asta înseamnă calitate a imaginii! Priveam cu jind la ținutele ireproșabile ale antipaticei baronese, imaginile lăsând să se întrevadă textura fină a materialelor. Nu mai priveam spre o pată de culoare de un ireal bun gust, ci chiar spre o haină reală, de o perfecțiune rară. Până și uniformele cele noi ale copiilor, cele realizate din vechile draperii de Fraulein Maria au căpătat o altă înfățișare. Pe scurt, aș putea descrie întreaga experiență ca o revedere cu un bun prieten.

     În încheiere, aș vrea să îți mulțumesc din nou pentru invitație, m-am simțit nemaipomenit și te felicit pentru organizare. Voi încheia aici, deoarece vreau să trimit și alți porumbei virtuali spre grupul nostru vesel, lansându-le aceeași invitație pe care ți-o lansez și ție acum: de Crăciun, o săptămână la munte, într-un peisaj de basm, cu bucate alese (doar gătitul e cealaltă mare pasiune după filmele clasice), vin fiert, o cabană primitoare, cu parfum de brad și... cinema inclus. Voi trebuie să aduceți doar filmele. Orice vreți. Aștept răspuns!

Cu prietenie,

Daniela

(Acest articol a fost scris pentru proba AVmall lansată la SuperBlog)