Ce mai fac Piticot și Păcălici? Joacă Axio și Carcassone!

(Vă voi spune povestea a doi clasici ai jocurilor preferate de generații. După ani întregi în care au adunat laolaltă familii și prieteni, iată că au ieșit la pensie și ei, Piticot și Păcălici, căci despre ei este vorba. Drept urmare, mă gândeam că sunteți curioși să aflați cu ce se mai îndeletnicesc ei în zilele noastre. Ei bine, cei doi se află într-o stațiune balneară, la tratament. Bătrâni fiind, îi dor șalele și, deși e luna decembrie, trebuie să își dezmorțească încheieturile, ca să-și poată împodobi bradul și să-și desfacă darurile pe care le vor primi de la Moș Crăciun...)

arhivă personală

Piticot și Păcălici,
Faimoși printre-adulți și pici,
Și-au luat permanent vacanță,
Că, deh!, „au lucrat” o viață.

-Văleleu, măi Piticot!
Sunt plictisit, nu mai pot!
Hai să mergem iar acasă,
Să-mi pun cărțile pe masă...

-Ce tot spui tu, Păcălici?
Cumva... nu îți mai place aici?
Ori vrei iar mâine să fii
În mânuțe de copii?

arhivă personală

-Of, te rog, nu-mi aminti,
Că m-apucă plânsul, știi!
Sunt vedeta unui joc,
Dar ei nu mă plac deloc.
Mă mototolesc, mă-njură
De rămân cu mine-n mână,
Ba chiar plâng și mă lovesc
Când pedeapsa și-o primesc.

-Și atunci de ce să pleci?
Vrei să fii făcut iar terci?
Chiar și eu m-am săturat
Ani la rând de zar bruscat,
De pioni mereu călcat...
Mai bine jucăm ceva,
Că așa ne trece vremea...

Păcălici privea uimit spre camaradul său
Și nu își imagina ce ar putea să joace, zău!
El nu-și adusese în vacanță cartonașele perechi
Și nici la Piticot nu văzuse zarul și pionii vechi.

Piticot băgase de seamă că Păcălici e intrigat
Și scoate două cutii, ca să-l lămurească îndat:
-Am adus cu mine două jocuri etalon:

Cutia.ro

Sigur îți aduci aminte de Axio și Carcassone.

-Daaa! Sigur că da!
Sunt jocurile minunate ce ne-nlocuiesc
După ce le rămânem noi mici copiilor ce cresc.
Numai de le-aș ști juca!

-Atunci, gata, nu-ți plânge de milă, ci fii atent!
Îți voi spune ce-i mai important din regulament.
Hai să-ncepem cu Carcassone: joc de societate
Ce antrenează toate mințile la masă adunate.
Poate până la Crăciun îl vei învăța și-ți va fi drag
Și poate ți-l și pune Moș Crăciun sub brad...

Cartonașul alb pe spate
E cel ce dă tonul, frate!
E prima piesă pe masă
Și e a jocului bază.
Poți construi tot ce vrei. Mănăstiri, orașe, drumuri
Pajiști poți revendica și râuri!
Doar să fie-nchise toate.
Sau mai bine ia, citește!

Facebook.com/Cutia.ro

(Mai greu de cap fiind, cum îl știți și voi, Păcălici trebuie să citească de unul singur regulamentul de vreo trei ori ca să se lămurească, în ciuda simplității jocului și a explicațiilor concrete. Descoperise că pot fi 2-5 jucători, că fiecare extrage și așază câte un cartonaș astfel încât să se potrivească elementele reprezentate, adică va alătura pajiște cu pajiște, drum cu drum, oraș cu oraș, doar și el putea alătura numai bărbatul cu femeia de aceeași naționalitate. Pe ultimul cartonaș așezat, poate să pună un meeple, un omuleț, ca în perspectivă să construiască diverse elemente care să îi aducă puncte. Punctele! Când va revendica un element închis, complet, va primi puncte prin care va avansa pe tabla de punctaj și își va primi meeple-ul înapoi, ca să îi ofere alte roluri, ulterior. Deja visa cu ochii deschiși să finalizeze cât mai multe mănăstiri, înconjurându-le, rând pe rând, de alte piese, căci acestea aduc cele mai multe puncte: nouă! Deși naiv, Păcălici cugetă că jocul e ca o lecție de viață... Meepleșii ce-au fost odată cavalerii cetăților pot deveni pe urmă și fermieri pe pășune, tâlhari pe vreun drum sau călugări în mănăstire. Dar și viceversa. Viața e un cerc care se învârte în direcții surprinzătoare.)

Jocul nu mult a ținut,
Că Piticot l-a și bătut
Pe Păcălici cel distrat
Ce punctele le-a ratat.

-Nu mai plânge, Păcălici, că mai ai o șansă.
Hai să jucăm Axio, nu te duce-acasă!
Dă-mi, te rog, cutia aceea albă
Că să îți explic. Așteaptă!

Cutia.ro

(Ce să vă mai povestesc? Când a văzut Păcălici pietricelele colorate ce se așază pe tabla de punctaj, parcă a răsărit soarele și s-a oprit din plâns. S-a încruntat puțin când a auzit că în săculețul misterios zac 100 de piese pe care trebuie să le așeze pe tablă, dar s-a înseninat iarăși când Piticot i-a explicat că, jucând în doi, vor folosi doar partea albă a tablei de joc. I-a explicat, apoi, că trebuie să alăture cât mai multe simboluri colorate identice - roșu, verde, albastru, portocaliu și violet - ca să adune puncte pe care să le „noteze” cu ajutorul pietrelor de punctaj. Bineînțeles, Păcălici, după cum îl știm, își pierde răbdarea și începe să se joace cu piramidele din cutie...)

Iar îți arde doar de glume, piramidele nu sunt coifuri
Să le-așezi pe cap sau să te crezi mumie de pe vremuri.
Uite, lasă-le pe toate aici și întinzi mânuța
Când un spațiu rămâne gol și vrei să umpli căsuța.
Ele puncte-ți vor aduce
Și nu vei mai plânge.
La scor, strigă „Axio!” când ajungi la optsprezece,
Ca să dai de veste că ești bun și nimeni nu te întrece!

(Păcălici e fascinat, drept urmare, spre surprinderea tuturor din stațiunea balneară în care se aflau, câștigă prima rundă. Intuind victoria, îl întreabă pe Piticot:)

-Zi, prietene, unde-ți șade piatra roșie?

Cutia.ro

-E abia la patru, ție?
-E cam pe la șaptesprezece
Subsemnatul te întrece!
Dacă valoarea pietrei roșii la tine e cea mică,
Iar la mine e cea mai mare... ghici cine câștigă?

(Și-au jucat Axio până în zori... Zvonurile spun că, până la finalul sejurului la băi, Păcălici a început să se descurce și cu Carcassone, drept pentru care se gândește ca de Crăciun să-i ceară Moșului și alte jocuri distribuite de Cutia.ro, cum ar fi Stone Age. Și s-au jucat fericiți până la adânci bătrâneți. Sfârșit)

-Stai puțin, nu încheia,
Să mai spun și eu ceva!
Bătrânelul Păcălici
Recomandă pentru pici
Ca sub bradul de Crăciun
Să se afle și-un joc bun,
Jocurile educative
De Cutia oferite.
Pam-pam!

Acest articol a fost scris pentru proba lansată de Cutia.ro la SuperBlog 2018