„Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai...”, la Hotel Miorița din Neptun [Recenzie]

... Iată vin în cale,

Se cobor la vale... din tren! 🚂🚃🚃🚃🚃🚃🚃🚃👪 

Trei turme de miei,

Cu trei ciobănei...

Toți trei orădeni. Familie. Mama, tata și fiica, cea din urmă câștigând un minunat sejur de cinci nopți la Hotel Miorița din Neptun, sponsor al probei cu numărul 15, la ediția de primăvară a concursului SuperBlog, 2019.

În ce a constat premiul?

5 nopți de cazare în cameră de trei stele standard, cu demipensiune și acces la toate facilitățile hotelului: piscină, șezlong gratuit, loc de joacă (foarte important pentru familiile cu copii). Pentru doi adulți. Am plusat cu diferența pentru al treilea adult (pat suplimentar și demipensiune), deoarece 2019 a fost sau este, va fi... un an important pentru noi, ca familie și am vrut să celebrăm împreună aceste momente. Pe lângă acestea, urmărind pagina de Facebook a hotelului, am fost vrăjiți de imaginile cu mâncare delicioasă și... am votat în unanimitate pensiunea completă. Experiența detaliată... mai jos:

Cazare și condițiile din cameră. Pozele de pe net sunt reale?

În primul rând, cred că toți avem o neliniște legată de ceea ce ne așteaptă la destinație. O cazare proastă poate să strice tot sejurul. Despre Miorița știam cel puțin că cele aproape 350 de camere au fost recent renovate, s-au schimbat toate lenjeriile, saltelele, iar colegii bloggeri participanți la Gala Spring SuperBlog au confirmat confortul. Bifat!

Când am deschis ușa camerei 444, am găsit... ce să vedeți... o cameră! (Unii se așteaptă să găsească Castelul Unicornilor, probabil). Nici mare, nici mică, foarte luminoasă, cu balcon, cu mobilier recondiționat tare cochet, pe stilul meu, mai vintage, paturi comode, până și cel suplimentar, un frigider funcțional, aer condiționat la fel de funcțional, tâmplărie din lemn bine întreținută, fără plase de țânțari, dar eu nu plec nicăieri în vacanță fără un aparat împotriva țânțarilor, ceea ce recomand tuturor să facă. Ca o paranteză, preferatul meu e Raid lichid, cu ulei de eucalipt, deoarece are un miros foarte subtil, aproape imperceptibil, dar ține tâlharii însetați de sânge la distanță. Revenim. Pe dreapta, cum intri, o baie modestă, dar foarte curată, dezinfectată, prosoape curate și produse de igienă (miniaturi de săpun și gel de duș), fără mucegai și mirosuri ciudate, fapt confirmat de nasul meu sensibil, de persoană alergică la tot ce înseamnă acarieni, praf, mucegaiuri. Per total, o cameră în care se descurcă până și trei adulți, deprinși fiind cu viața într-un apartament de dimensiuni medii. La urma urmei, de ce să valsezi în ditamai camera de hotel, când poți dansa lambada pe plajă? 😎💃

O cameră simplă și drăguță, dar puțin deranjată până m-am gândit să o fotografiez. După un drum de 18 ore cu trenul, paturile au fost obiectivele care ne-au atras cel mai mult atenția. 😌😊

Personal și proces de cazare. Check-in la ora 18?

Majoritatea hotelurilor de pe litoral au check-in-ul la ora 18, dar prefer să cred că doar un ghinionist se cazează abia atunci. Sau doar cei care apar la recepție la ora 17. Oricum, consider că puțină înțelegere și din partea turiștilor nu strică, doar cu toții vrem curățenie și ordine în cameră. Noi am ajuns la ora 10. Dimineața. La această oră oprește în gara Neptun hc. sezonierul temerar Oradea-Mangalia, după o noapte de zburat pe șine și 901 km parcurși. Mă documentasem eu înainte că te poți prezenta liniștit la recepție oricând ajungi, să completezi formularele, să îți lași bagajul în camera amenajată etc. Zis și făcut! Am fost întâmpinați cu un zâmbet și amabilitate chiar dacă ne ființasem în fața recepției la o oră... indecentă. Nici ora de check-out nu trecuse. Am parcurs etapele birocratice, am lăsat bagajele și am decis să ieșim la o terasă și să ne plimbăm prin stațiune, pe malul mării. În jurul orei 12 am fost sunată de la recepție. Camera era gata. 😃

Brățara verde înseamnă cazare cu pensiune completă. Asortare minunată cu brățara mea. 😂💗

Când depinzi de tren, poate exista un interval de timp și între check-out-ul de la hotel și ora plecării trenului. Au fost vreo 3-4 ore și pentru noi, dar fiind o zi mai mohorâtă, am așteptat în salonul hotelului. Și zău că a zburat timpul! Holul principal sau salonul, cum vreți să îi spuneți, e delimitat în mai multe salonașe cu canapele comode și cu biblioteci în miniatură, unde am savurat alături de mama un album complex despre mănăstirile din Maramureș. De altfel, am văzut și oameni ațipiți, așteptând să își ocupe camerele. Fiți liniștiți, dacă ajungeți mai repede, nu trebuie să așteptați în gară.

Locurile unde poți să aștepți momentul cazării 😀 sau al plecării 😭.

Mesele la „all inclusive”. Sau pensiune completă, mai pe românește

Că tot vorbeam de check-in și check-out, cei trei ciobănei orădeni au intrat cu cina și au ieșit cu prânzul. Toate mesele se servesc în regim bufet suedez, în intervale suficient de mari încât ora mesei să fie potrivită pentru fiecare, chiar dacă e să vii de la plajă pentru masa de prânz. Micul-dejun se servește de la 7:30-9:30, prânzul între 13:00-15:00, iar cina de la 19:00 la 21:00. Toate mesele au fost foarte diversificate. La micul-dejun găseai de toate: cereale și lapte pentru copii, unt, gem, brânză topită, pateu, ouă fierte, omletă sau ochiuri, bacon prajit sau cabanos, cremwurști, zacuscă, roșii simple, roșii cu telemea și mirodenii, ardei, salamuri și șunci de tot felul, telemea și cașcaval, pâine și prăjitor pentru pâine, iar de băut găseai trei feluri de suc necarbogazos, ceai, cafea sau apă plată, de la dozator. Plus diverse prăjiturele, rulade și fructe ca desert, unde, recunosc, am apreciat cel mai mult deliciosul pepene roșu. Micul-dejun e masa la care s-a intâmplat să stăm la coadă de vreo două ori, dar nu mai mult de 5-10 minute. Totul decurge bine, chiar și când e multă lume, iar mâncarea nu se termină în veci de pe tăvi.

Nota 10 și pentru prânz și cină. Numai mâncare gătită ca acasă, proaspătă, variată, dar care mi-a produs mari dileme: eu ce mănânc astăzi? Când vezi atâta mâncare apetisantă, nu mai știi din ce să alegi, așa că, după cum ilustrează fotografiile, am mers pe varianta „câte puțin din (aproape) toate”, chiar dacă, aparent, au ieșit niște mix-uri ciudate. Cert e că atât la prânz, cât și la cină, există două feluri de supe (m-au cucerit ciorba de fasole, ciorba de legume și ciorba a la grec), carne de diverse tipuri (porc-pui mereu, acompaniate de vită sau pește alternativ), garnituri de toate felurile, ingrediente pentru salate personalizate, vin alb și vin roșu, apă minerală, salate de crudități sau murături, fructe și dulciuri.

Câteva exemple de preparate de la prânz sau cină. N-au lipsit ardeii umpluți sau peștele.
Meniul a fost mult mai diversificat decât ar putea părea în imaginile mele.

Atmosfera în restaurant e plăcută, decorul e cu specific marinăresc, cu o cromatică plăcută, muzica ambientală nu e la un volum supărător, iar personalul debarasează rapid mesele eliberate de turiști.

Împrejurimile și stațiunea

Curtea hotelului e spațioasă, liniștită, „dotată” cu foișoare, hamace și împodobită cu flori. Într-o parte a curții se află zona piscinei. Șezlonguri sunt destule, iar apa din piscină nu e nici rece, nici caldă. Cam ca apa mării. 

Liniștea din curtea hotelului la primele ore ale dimineții.

Halta Neptun hc. 😟😠

Gara Neptun hc., zice Google Maps, e la 700 m de hotel. Nu știu dacă-s fix atâția, dar cert e că de la gară trebuie să o ții drept înainte pe strada Plopilor (cu trotuar mult mai troler-friendly decât strada Trandafirilor) și să urmezi indicatoarele amplasate pe marginea drumului. Se ajunge lejer direct în parcarea hotelului. Despre gară, în schimb, ca și despre morți, numai de bine! Dacă cineva de sus nu se trezește, în 2020 îi cântăm prohodul. Din păcate!

Din păcate, deoarece primul nostru popas în Neptun ne-a fermecat. Răsăritul l-am văzut mereu de pe plajele Siam și Daytona din Neptun, foarte curate și cu loc generos pentru cearșaf. Unii se feresc de stațiunea Neptun, din cauză că... (să-mi dreg vocea)... citez: „hotelurile sunt departe de plajă!”. Nici nu știu ce ratează! Ca să ajungi de la hoteluri la plajă, trebuie să treci pe langă lacurile Neptun, care sunt fascinante la orice oră a zilei, iar cele 15 minute de plimbare sunt o delectare. Dacă nu mă credeți pe cuvânt:

Răsărit, miazăzi și apus pe lacul Neptun I. 😍

De asemenea, plaja Olimp e foarte aproape, tot la 15 minute distanță, este foarte curată, cu nisip mai fin, ni s-a părut nouă.

„Rezumatul” celor mai frumoase plaje pe care le-am frecventat. 😍😍😍

Per total, stațiunea ni s-a părut destul de curată, plină de viață seara, pustie pe timpul zilei, domină o atmosferă liniștită, fără bubuială de club, iar prețurile sunt mai mult decât rezonabile. Dacă e să luați magazinele și terasele la pas, veți descoperi că supraprețul din stațiuni e un mit. Ca în orice altă zonă a țării, există comercianți care practică prețuri mai mari și comercianți care practică prețuri mai mici. Oricum, ciobănița cea mică, adică subsemnata, a fost tare încântată că a găsit aici rahat turcesc și baclavale autentice, drept urmare, în tren, la întoarcere, m-am simțit ca în Orient Express... 😂😂😂

Cu CFR, ca în Orient Express 🚂🚃🚃🚃🚃🚃🚃🚃

De ce o recenzie kilometrică?

Pentru că și mie îmi place când găsesc opinii cât mai detaliate despre unitatea unde urmează să mă cazez și pentru că treaba bună și dedicarea merită promovate. Se poate și pe litoralul românesc.

Recomand?

Categoric. Pentru serviciile oferite, liniștea stațiunii și curățenia plajelor din zonă. Noi vom reveni, deoarece Miorița a intrat în inima celor trei ciobănei orădeni, iar la ei e tradiție să revină la cazările de suflet.

BONUS!
Așa arată un copil fericit, înainte de plecare, având asupra ei una din armele cu care a câștigat sejurul 😂. Mulțumesc, Hotel Miorița Neptun!