Calatoria spre Botosani
Despre tot ce am facut in cele 6 zile in Botosani (doar 4 petrecute in oras, plus doua pe tren, egal 6 zile) ar fi multe de spus de aceea am sa le iau tot pe bucati.
DRUMUL SPRE ORASUL care a gazduit anul acesta faza nationala a olimpiadei de limbi clasice (latina si greaca) a fost cum nu se putea mai bun. Trenul nu a fost aglomerat, peisajele din cele trei mari unitati de relief strabatute m-au fascinat, iar compania a fost excelenta.
De ce imi era mie frica: faptul ca nu aveam tren direct Oradea-Botosani si sa pierdem trenul de legatura. Am luat acceleratul Timisoara Nord-Iasi din Oradea la ora 10 sambata dimineata. Pana la Cluj-Napoca s-a folosit o locomotiva diesel deoarece ruta Oradea-Cluj-Napoca nu e electrificata. Am ajuns cu bine pana la Cluj-Napoca unde trenul a avut o stationare de vreo 18 minute pentru ca s-a schimbat locomotiva cu una electrica. Am profitat de stationarea lunga si am mers in gara la cabinetul acela unde te lupti cu tine insuti pe un scaun de ceramica. Taxa: 1 leu (cam mult avand in vedere ca acolo mergi sa lasi ceva, nu sa iei). Macar a fost curat si pe cat posibil incerc sa ma feresc de mersul in toaleta in tren (da` pana la urma am ajuns si acolo, la intoarcerea acasa).
De la Cluj la Veresti trenul parca zbura. Avea viteza destul de mare, mai mare decat cu locomotiva diesel. Oricum, viteza locomotivei conta mai putin, eram prea ocupata sa ma uit pe geam ca disperata cu aparatul foto in mana (inca ma mir cum de m-au tinut atata doi acumulatori).
Si pana Cluj Napoca am avut o calatorie atat de placuta, linistita, parca-parca incepusem sa cred ca transportu feroviar a evoluat si in Romania si acum circulam ca in Occident. Da` de unde! :-j La Gherla s-a urcat in tren pe la usa din spate a vagonului o satra de "aborigeni", muieri cu puradei dupa ele si in spatele lor si in brate plus un "Mos Nicolae", cum l-a botezat doamna profesoara. Au venit la cersit, logic! Am crezut ca ma apuca palpitatiile cand am vazut ca i-a trimis conductorul pe toti mai catre celalalt capat al vagonului si o Maria-Mercedesa deschide usa de la compartiment. Nicio sansa :)) Usa i-a fost trantita in nas! Nu dupa mult timp apare alta Siracuza sau Lisabona, sau whatever, ziceti-i cum vreti, pune mana pe usa de la compartiment, o deschide pe jumatate si incepe sa-si planga de mila. Nu apuca sa zica "aveti mila" ca e intrerupta de doamna profesoara: "N-avem!" :))
La Dej am scapat de "doamnele" si am putut sa ies si eu putin pe coridor, dar nu ma tineam de barile acele de siguranta de langa geamuri, motivul fiind clar faptul ca "madamele" au pus mana pe ele. Mai bine foloseam usa de la compartiment ca propta :))
Am mers in compartiment, ma asez linistita pe scaun, ma holbez pe geam afara si aud: "Bere rece, inghetata, corn cu ciocolata, alune, seminte..." si se repeta faza asta de cateva ori pana la Beclean (Adela stie) :))
Am ajuns la Veresti fara niciun minut intarziere (minune!) de unde trebuia sa schimbam trenul. Am luat un personal (Veresti-Botosani, cred) Saracul, cred ca era cel putin bunicul Sagetii Albastre (adica era un automotor ce semana cu un tramvai) care avea viteza, s-o numin normala inspre turbata si facea un zgomot de ziceai ca mergi cu elicopteru`. Aici, pe personalul asta ne-am adunat elevi participanti la olimipada din tot vestul tarii cum ar fi Aradul, Clujul, Timisul etc. Si aici l-am vazut prima oara pe "Mircea Solcanu 2", voi nebunilor! (Nu te rade, Andreea:)) ) Un om ingamfat, cine ii ca el, care a incercat sa ne descurajeze... :-j
Am ajuns la Botosani cu bine pe la ora 9 seara... Vai obosita eram....
CELE MAI REUSITE POZE
DRUMUL SPRE ORASUL care a gazduit anul acesta faza nationala a olimpiadei de limbi clasice (latina si greaca) a fost cum nu se putea mai bun. Trenul nu a fost aglomerat, peisajele din cele trei mari unitati de relief strabatute m-au fascinat, iar compania a fost excelenta.
De ce imi era mie frica: faptul ca nu aveam tren direct Oradea-Botosani si sa pierdem trenul de legatura. Am luat acceleratul Timisoara Nord-Iasi din Oradea la ora 10 sambata dimineata. Pana la Cluj-Napoca s-a folosit o locomotiva diesel deoarece ruta Oradea-Cluj-Napoca nu e electrificata. Am ajuns cu bine pana la Cluj-Napoca unde trenul a avut o stationare de vreo 18 minute pentru ca s-a schimbat locomotiva cu una electrica. Am profitat de stationarea lunga si am mers in gara la cabinetul acela unde te lupti cu tine insuti pe un scaun de ceramica. Taxa: 1 leu (cam mult avand in vedere ca acolo mergi sa lasi ceva, nu sa iei). Macar a fost curat si pe cat posibil incerc sa ma feresc de mersul in toaleta in tren (da` pana la urma am ajuns si acolo, la intoarcerea acasa).
De la Cluj la Veresti trenul parca zbura. Avea viteza destul de mare, mai mare decat cu locomotiva diesel. Oricum, viteza locomotivei conta mai putin, eram prea ocupata sa ma uit pe geam ca disperata cu aparatul foto in mana (inca ma mir cum de m-au tinut atata doi acumulatori).
Si pana Cluj Napoca am avut o calatorie atat de placuta, linistita, parca-parca incepusem sa cred ca transportu feroviar a evoluat si in Romania si acum circulam ca in Occident. Da` de unde! :-j La Gherla s-a urcat in tren pe la usa din spate a vagonului o satra de "aborigeni", muieri cu puradei dupa ele si in spatele lor si in brate plus un "Mos Nicolae", cum l-a botezat doamna profesoara. Au venit la cersit, logic! Am crezut ca ma apuca palpitatiile cand am vazut ca i-a trimis conductorul pe toti mai catre celalalt capat al vagonului si o Maria-Mercedesa deschide usa de la compartiment. Nicio sansa :)) Usa i-a fost trantita in nas! Nu dupa mult timp apare alta Siracuza sau Lisabona, sau whatever, ziceti-i cum vreti, pune mana pe usa de la compartiment, o deschide pe jumatate si incepe sa-si planga de mila. Nu apuca sa zica "aveti mila" ca e intrerupta de doamna profesoara: "N-avem!" :))
La Dej am scapat de "doamnele" si am putut sa ies si eu putin pe coridor, dar nu ma tineam de barile acele de siguranta de langa geamuri, motivul fiind clar faptul ca "madamele" au pus mana pe ele. Mai bine foloseam usa de la compartiment ca propta :))
Am mers in compartiment, ma asez linistita pe scaun, ma holbez pe geam afara si aud: "Bere rece, inghetata, corn cu ciocolata, alune, seminte..." si se repeta faza asta de cateva ori pana la Beclean (Adela stie) :))
Am ajuns la Veresti fara niciun minut intarziere (minune!) de unde trebuia sa schimbam trenul. Am luat un personal (Veresti-Botosani, cred) Saracul, cred ca era cel putin bunicul Sagetii Albastre (adica era un automotor ce semana cu un tramvai) care avea viteza, s-o numin normala inspre turbata si facea un zgomot de ziceai ca mergi cu elicopteru`. Aici, pe personalul asta ne-am adunat elevi participanti la olimipada din tot vestul tarii cum ar fi Aradul, Clujul, Timisul etc. Si aici l-am vazut prima oara pe "Mircea Solcanu 2", voi nebunilor! (Nu te rade, Andreea:)) ) Un om ingamfat, cine ii ca el, care a incercat sa ne descurajeze... :-j
Am ajuns la Botosani cu bine pe la ora 9 seara... Vai obosita eram....
CELE MAI REUSITE POZE
Comentarii