Un tren numit SuperBlog

SuperBlog

E trecut de ora 23. Mai puțin și ceasul bate miezul nopții. Hoinăresc prin gara pustie, pe peronul pe care se plimbă zilnic atâtea sute de valize, care a numărat milioane de pași, același peron care a asistat la despărțiri, la revederi...

Liniștea nopții e bursc întreruptă de sunetul difuzorului care atârna leneș deasupra mea. Un fragment din „Glasul roților de tren” este uvertura care anunță sosirea unui tren. Este trenul SuperBlog, un Orient Express al creativității și al provocărilor, care poposește toamnă de toamnă, primăvară de primăvară, pe peronul blogosferei românești. Târziu m-am decis să îmi iau bilet și de această dată, dar acum e aici, în buzunarul meu.

Șuieratul prelung al locomotivei se aude din depărtare, iar farurile străpung întunericul. Mă pregătesc de îmbarcare și sper ca fiecare stație să se transforme într-o reușită, să ajung la destinație, după cum mi-am și cumpărat biletul, deoarece am investit în el toate micile mele economii: un strop de încredere, un dram de entuziasm, o grămadă de speranțe și nenumărate idei trăsnite...

Să înceapă SuperBlog, să ținem creativitatea aprinsă!