Și universitățile „greșește” câteodată

     De multe ori și eu cred că în mine zace un balaur cu șapte capete care stă mereu la pândă și înșfacă brutal, cu dinți de oțel, orice greșeală gramaticală pe care o prinde în drum. O fi anul petrecut la catedră, o fi faptul că în perioada liceului ajungeam să corectez articolele din revista școlii, or fi ambele, nu știu. Cert e că nu pot să tolerez erori gramaticale publice. Că te-ai grăbit când ai scris, că nu ți-ai dat seama pe moment, nu contează, înainte să oferi un material publicului, verifică-l!

     Ziarele și televiziunile oferă mai multe greșeli într-o lună decât știri interesante într-un an întreg, dar lucrurile nu se opresc aici. Până și universitățile o comit la modul cel mai grav... În febra disertației fiind, căutam un ghid de redactare pentru că aveam un dubiu referitor la antetul paginii de titlu. Găsesc un ghid aparent bun de la o universitate din Oradea, una mai micuță, nu cea mare,  cred că e privată, de cu două-trei specializări a și devenit „universitate”.

     Răsfoiesc cu mare interes, structura e foarte riguroasă, cerințele par ușor deplasate, studenții sunt presați de termene, condiții, sfaturi privind formulările, de ce ar trebui să se ferească... Speram să găsesc și răspunsul la întrebarea mea, căci totul părea foarte minuțios lucrat. Și după toate pretențiile înșirate ca la armată... BUM! Apare pasajul următor:

E singura dată când aleg să nu precizez sursa pentru că nu cred că le-ar face o mare onoare.
Promit că șterg postarea în momentul în care erorile sunt corectate.

     Aș fi curioasă câți din studenții respectivei universități au parcurs materialul și au sesizat această gravă și repetată greșeală. Mai poftiți pe la doamna învățătoare!